Life coaching

Înainte de toate, ce reprezintă și cu ce ne ajută life coaching-ul?

Life coaching-ul îl puteți vedea ca pe un program structurat de antrenament pentru o viață personală de succes, pe parcursul căruia, folosindu-se de instrumente și tehnici integrate din psihologia pozitivă, neuroștiințe, consiliere în carieră și dezvoltare personală, psihoterapie cognitiv-comportamentală etc., un specialist, pornind de la identificarea obiectivelor și idealurilor personale, vă orientează, susține, motivează, optimizează sau, după caz, vă ajută să vă construiți abilități noi pentru a vă atinge sau îndeplini aceste obiective. Aceasta ar fi viziunea cea mai generală și cuprinzătoare, în care, în acest program (altfel proiectat la particularitățile și nevoile fiecărui client în parte) veți regăsi:

• o etapă de orientare activă, prin tehnici specifice, către descoperirea și definirea viziunii de viață a clientului, stabilirea și clarificarea scopurilor, definirea, ierarhizarea și planificarea obiectivelor. Ca obiectiv secundar vizează și evaluarea prin instrumente standardizate, a nivelelor la care se prezintă în cazul clientului satisfacția cu viața, fericirea autentică, sentimentul de coerență, sens și semnificație al propriei existențe, orientarea față de viitor, abordarea fericirii, nivelul optimismului, balanța muncă-viață personală etc. Acestă evaluare susține procesul de definire pragmatică a obiectivelor de viață și semnalează eventualele arii ce necesită intervenție pentru redresarea unor deficite;
• evaluarea și antrenamentul în vederea descoperirii și întăririi calităților și punctelor forte de care dispuneți și care vă ajută să vă atingeți scopurile și obiectivele stabilite în etapa anterioară;
• adaptarea și proiectarea unor planuri de acțiune care să țină cont de acest capital identificat în vederea atingerii obiectivelor; antrenamentul pe stăpânirea unor strategii de succes pentru obținerea unor schimbări permanente în viața clienților;
• monitorizarea, modelarea, antrenarea și motivarea clienților pe parcursul punerii în practică a planurilor de acțiune;
• follow up.

Cu toate că life-coaching-ul nu vizează în mod explicit îmbunătățirea performanței profesionale, datorită importanței pe care satisfacția cu munca și împlinirea profesională o dețin în crearea sentimentului de satisfacție cu viața, life-coachingul se întrepătrunde și suprapune adesea, în mod natural, cu performance sau bussines coachingul. De asemenea, deși practic pot constitui sfere de acțiune independente, în funcție de deficitele identificate în etapa inițială, programele de life și performance coaching pot integra (sau sunt nevoite să o facă, pentru a putea construi pe rezultatele acestora) secvențe sau componente de psihoterapie, situație în care, deși în general life-coachingul poate fi realizat de o serie de specialiști din alte domenii, este necesară prezența profesioniștilor atestați în psihoterapie sau chiar psihologie clinică (în situația în care expertul nu deține aceste atestări poate externaliza un astfel de modul de redresarea unor deficite către un profesionist).

Există situații în care clienții solicită înbunătățirea performanței într-un sector anume sau a unui anumit set de abilități care necesită adresabilitate din punctul lor de vedere, ceea ce constituie module clasice de dezvoltare personală sau consiliere psihologică, dar care sunt de regulă integrate și în protocoalele de life-coatching. Iată câteva module independente sau integrabile pe care le puteți solicita la cabinet:

• managementul stressului
• managementul și medierea conflictelor
• antrenamentul autocontrolului (creșterea abilităților de autoreglare cognitivă și emoțională);
• tratamentul procrastinării și antrenamentul perseverenței și motivării în obținerea unor rezultate academice sau profesionale
• managementul timpului
• planificarea carierei
• stimularea creativităţii
• wellness și combaterea activă a îmbătrânirii
• controlul dependențelor și supralimentării
• comunicare asertivă și nonviolentă în cuplu
• parenting coaching
• creșterea sentimentului de coerență a propriei existențe și a sentimentului de înpăcare cu propria existență
• antrenamentul pe îmbunătățirea atributelor subapreciate ca importanță în starea de bine a unui individ (ex: toleranță, iertare, gratitudine, reziliență, compasiune și dezvoltare spirituală)

De ce ar fi necesar life-coachingul? Când și pe cine ajută?

În mod sigur cei care sunt preocupați de dezvoltarea lor personală, de a trăi cu sens și semnificație, de a se dezvolta continuu personal și-au răspuns deja la acestă întrebare. Poate nu neapărat complet, însemnând că nu au realizat cât de mult înbunătățirea calității vieții lor crește calitatea viații celor din jurul lor: soți, soții dar mai ales copii și părinți care nu mai au a se îngrijora pentru starea lor de spirit, fericirea sau nivelul de activare din viața lor. Astfel, mai ales copii se pot focusa pe construirea și modelarea unei vieți proprii așa cum și-au dorit-o, ceea ce îi face mai mulțimiți și mai independenți știindu-și părinții de pildă în plină formă.

Pentru cei care încă mai au rezerve în privința beneficiilor life-coachingului trebuie abordată problema mai larg, punând în discuție o anumită mentalitate larg răspândită în cultura și societatea românească. Poate că nu o să ajungem prea departe cu a vă demonstra concret ce trebuie făcut și cum trebuie acționat dar măcar sperăm să vă lăsăm cu niște sănătoase semne de întrebare despre calitatea vieții după, să zicem, vârsta de 40 de ani în societatea românească.

Să construim pe un exemplu concret dar destul de general, cel al necesității life coaching-ului după 40 de ani ca prerechizită a îmbătrânirii cu succes

În secțiunea despre Imbătrânrea de succes vorbeam despre absența unei culturi sau a unei preocupări în legătură cu a ne documenta despre procesul de îmbătrânire al organismului, a-l preveni în mod activ și natural, a înțelege limitările cu care eventual îmbătrânirea ne confruntă și a nu le exagera ”capitulând” și pe alte planuri. Dar oare, stilul acesta de a ne reprezenta îmbătrânirea sau de a ne raporta la creșterea în vârstă e problematic doar la vârsta a treia?

Și am vrea să mai adăugăm o problemă: cea a preocupării legate de cum anume să trăiești cu sens și semnificație deplină, orietat către viitor și planificându-ți viitorul după 40 de ani.

Am întâlnit oameni care după 40 de ani au făcut cele mai importante lucruri în viața lor, au spus că nu au fost niciodată mai fericiți și nu s-au simțit mai bine în pielea lor comparativ cu perioada când erau tineri, când aveau agenda plină, când alergau mereu după ceva (casă, mașină, promovări, bonusuri, educația copiilor etc.) și niciodată ei înșiși nu încăpeau în propria agendă. Aceștia au început să se preocupe de ideea de a fi fericiți după așa-zisă criză a vârstei a doua, când au început să își pună întrebări fundamentale despre obiectivele pe care le-au urmărit până atunci. Apoi au trecut la a reconsidera propria existență, ce au realizat și ce visuri nu și-au împlinit, care e calitatea vieții lor și ce îi desparte de ceea ce și-ar fi dorit pentru sine la vârsta respectivă, au învățat să se pună pe ei înșiși pe prim plan, să își ofere ce poate fi mai bun în materie de servicii și stil de viață pentru că acum în sfârșit își permiteau asta. Cât de autentic fericit ești la vârsta ta? (Pentru a verifica cât de fericit ești în mod autentic comparativ cu alte persoane de vârsta și pregătirea ta fă-ți un test la https://www.authentichappiness.sas.upenn.edu/questionnaires/authentic-happiness-inventory – Atenție va trebui să să îți creezi un cont și să te loghezi).

Câți dintre noi sunt într-o măsură considerabilă mulțumiți cu ceea ce au realizat până acum, fericiți cu viața din prezent și plini de speranță în ceea ce privește viitorul? (Dacă vrei să afli cât de mulțumit ești cu sensul și semnificația vieții tale de până acum, și unde te poziționezi comparativ fă-ți un test la https://www.authentichappiness.sas.upenn.edu/questionnaires/meaning-life-questionnaire).

Cum ar trebui să arate lucrurile? Ar trebui bineînțeles, să fii într-o măsură mai mare mulțumit de ceea ce ai realizat și ai creat până acum, să simți că viața ta de până acum a fost plină, că unele evenimente și achiziții au avut semnificație profundă și existența ta s-a subscris unui scop valoros, iar modul cum ți-ai investit energia și resursele a fost unul eficient. Ar trebui să simți în legătură cu prezentul și viitorul că încă explorezi deschis acel sens și semnificație în dorința de a găsi ce anume aduce în plus și folosește ceea ce știi și ai deja vârsta maturității. Ar trebui să fii mai degrabă optimist, să experiențiezi sentimente de iubire și gratitudine frecvent și foarte rar să simți pesimism sau deprimare. Ar trebui să ai niște opinii definite și structurate despre viață și societate, să fii implicat în viața socială, deschis la experiențe noi și stabil emoțional.

Am întâlnit însă mult mai mulți oameni care după 40-50 de ani au renunțat să trăiască pur și simplu. Au renunțat să se îngrijească și să se preocupe de întreținerea lor corporală, să facă mișcare, să meargă la schi sau să călătorească, să meargă în concedii, să iubească, să trăiască împlinirea sentimentului de a te ști iubit, de a-l bucura și a-l împlini pe celălalt, au renunțat să cunoască oameni noi, să promoveze în viața profesională, să mergă la concerte sau la restaurant. La primele semne de îmbătrânire ale organismului, de la menopauză și până la primele artrite și artroze au ”capitulat” sub eterna etichetă din cultura românească: ”acum sunt în vârstă (dacă nu cumva cu un zâmbet glumeț și nesigur n-au zis chiar ”bătrân”), nu se mai cade”; ”trăiesc prin copii, a trecut vremea mea”. Și dacă psihologic și-au spus ”am îmbătrânit” organismul s-a resemnat și s-a grăbit chiar să se conformeze comenzii din centrul de comandă, și să dea o formă și o susținere reală declarației stării de fapt.

Câte persoane știți să demonstreze după 40 de ani entuziasm și creativitate în ceea ce fac, orientare către viitor, dorință de a învăța, de a se perfecționa uman și profesional, vitalitate în general? (dacă vrei să știi cum stai tu însuți/însăți comparativ cu media persoanelor de vârsta, educația și ocupația ta fă un tes aici https://www.authentichappiness.sas.upenn.edu/questionnaires/brief-strengths-test).

Câte persoane știți care citesc, se informează, cunosc și combat activ simptomele îmbătrânirii organismului?

Câți știți să se vadă periodic cu un medic, un antrenor, un instructor de dans, un psiholog, un maseur în alte circumstanțe decât când foaia de analize ale sângelui și urocultura sau EKG-ul o cer?

Puțini, e adevărat. De ce oare?

De ce cu excepția a foarte puține femei care, atunci când intră la menopauză, mai caută pe internet informații, mai deschid o revistă se mai programează la un medic (nicidecum și la un psiholog de exemplu – sunt mai importante bufeurile și nu starea de spirit pe care ți-o bulversează aproape de atacul de panică) restul ne mulțumim să discutăm (dacă o facem și pe asta!) la cafea despre un simptom nou?

Și poate dacă nu ar fi menopauza atât de marcantă nici despre asta n-am discuta.

Câți știm cu adevărat care este impactul psihologic al îmbătrânirii organismului, care sunt limitele pe care ni le impune și când apar ele cu adevărat, cât de mult ne influențăm singuri de fapt îmbătrânirea prin modul în care gândim? Prin faptul că renunțăm treptat la tot ce ne menținea în formă maximă, care ne permitea să dăm ce e mai bun din noi, să fim creativi, să fim extraordinari, să stârnim zâmbetele admirative ale celor mai mici decât noi? De ce vârful de complexitate cognitivă și inteligență îl atingem abia la 45 de ani dacă noi capitulăm să mai fim revoluționari la muncă la 40 (despre viața personală ce să mai spun, acolo capitulăm să fim creativi sau revoluționari la 30 de ani)?

Este enorm impactul a ceea ce ne spunem despre noi înșine și despre îmbătrânire asupra procesului de îmbătrânire. Să fim înțeleși noi ne îmbătrânim mult mai rapid pe noi înșine decât o face viața, copii, soția sau șeful … Ceea ce îți spui despre tine, despre viață, despre corpul tău, modul în care ai privit viața ta și rostul vieții până acum și despre cum vezi viitorul și ce planuri ai în legătură cu asta îți impactează forma fizică și îți schimbă ritmul de îmbătrânire al corpului în maniere pe care nu ți le-ai imaginat. Și nu poți da vina pe nimic. Altfel cum îți explici că oamenii care au aceeași vârstă arată mulți dintre ei radical diferit și prin radical înțeleg că par cu 15 ani mai tineri sau mai învârstă decât vârsta lor biologică? Când ți-ai alocat timp să te informezi în legătură cu asta, sau ce să zic ”să te informezi”? ”Să te gândești măcar la asta?” La tine… Și cât din ceea ce crezi tu despre ce se întâmplă în corpul tău e rezultatul a ceea ce ai auzit la o bere, pe un post de televiziune care mergea în timp ce dereticai prin casă, sau pur și simplu pe ceea ce zic femeile din jurul tău?

E adevărat că unele schimbări fizice chiar se produc în organism, dar știi să le recunoști? Știi când ar trebui să se producă? Știi să combați activ și natural (fără hormoni, fără pastile fără tratamente) procesul de îmbătrânire? În sensul de a îmbătrâni la timpul potrivit, cu o anumită plasticitate și o foarte bună integrare a funcțiilor fiecărui organ astfel încât, atunci când anumite funcții încetinesc să fie în mod integrat suplinite de restul organismului și să nu resimți practic acea încetinire? Sau te recunoști mai degrabă în personajul în care când apar primele semne de funcționare mai anevoioasă ale unui organ le pui și pe celelalte pe ”pauză” pentru că începi să te comporți ca un om care a îmbătrânit și te retragi de pe toate fronturile și renunțând să mai faci proiecte îndrăznețe, să îți asumi sarcini sau schimbări radicale în bine pe principiul ”continui doar ce ai început”?

Dacă ești prea ocupat, prea stresat, prea comod sau pur și simplu nu știi de unde să începi și ce să faci fă-ne o vizită pe str. Clinicilor Nr. 50 Etaj 1 sau stabilește o întâlnire la nr. de telefon 0745366754 sau 0784152273 și o să ne preocupăm noi să te ghidăm, să te asistăm și motivăm să treci prin acest proces, să te ajutăm să înțelegi procesul de încetinire al anumitor funcții de la o anumită vârstă și cum combați activ și natural îmbătrânirea, să descoperi care sunt lucrurile care dau sens și semnificației vieții după 40 de ani fără să trăiești prin intermediul altora și să te raportezi corect la această vârstă. Dacă rezultatele la testele de mai sus îți arată că scorurile tale sunt îngrijorător sub media populației de vârsta și pregătirea ta în ceea ce privește toți acei indicatori ai stării de bine, fericirii autentice și a satisfacției cu viața probabil că ar trebui să urmezi același îndemn de a ne face o vizită.