Testimoniale

Am apelat la Simona într-un moment în care viața mea părea pierdută. Treceam printr-un divorț și simțeam că totul în jurul meu se prăbușește. Mă învinovățeam pentru tot ceea ce se întâmplase. Simona m-a ajutat să-mi capăt încrederea în mine, să-mi dau seama că sunt o persoană puternică și că divorțul a fost un bine pentru mine. Că, de fapt mă căsătorisem cu un copil, nu cu bărbatul de care aveam nevoie.
Pe plan profesional, mi-a arătat și alte portițe pe care le pot deschide și care m-ar ajuta să-mi descopăr vocația.
Mulțumesc Simona!!

In vremea celor mai întunecate istorii din cursul existenței mele, am întâlnit omul potrivit zic eu, pe Simona Mălăescu. Nu mai aveam aproape niciun reper și rămăsesem complet fără resurse, doar supraviețuiam zilei și re-acționam cu tot corolarul de nonsens și iraționalități care ți-o dă o anumită patlogie acutizată de o situație de viață extrem de greu de purtat. Ajutorul ei a fost și va rămâne fără preț. Nu am mai cunoscut un om cu o asemenea tenacitate în a ajunge la deznodământul unei situații, atenție la detaliu, implicare (cu un consum ființial considerabil din partea ei), echilibru în oferirea soluțiilor și adâncime în evaluarea unor aspecte extrem de contorsionate și de ce nu, fragile. În plus, să mai găsești resurse, ca în asemenea situații grave, să te raportezi cu umor la abjecțiunile și urâtul unor evenimente, pt mine a fost salvator și cu adevarat therapeutic. Mulțumesc din suflet, Simona! Mâna ta întinsă a facut diferența între o familie spulberată și cea care suntem acum, cu copii care și-au recăpătat tatăl și o mamă și soție ce și-a redobândit liniștea.

Am apelat la Simona în cea mai disperată perioadă a vieții mele când eram convinsă că nu mai pot să-mi rezolv problemele singură sau cu ajutorul prietenilor mei. Când am ajuns la ea eram deja obsedată de gândul că am o boală incurabilă și în ciuda faptului că un specialist mi-a explicat că nu am așa ceva eu nu puteam să-l cred și să-mi blochez gândurile respective. Deși eu am vrut numai ca în timpul ședințelor să fiu convinsă că nu am asemenea probleme, mi-am dat seama pe parcursul primei întâlniri că nu așa vom proceda, mai degrabă vom încerca să rezolvăm lucrurile care au dus la apariția unei astfel de situații, nu situația în sine. Astfel am aflat foarte multe despre dificultățile pe care le întâmpinam și am înțeles faptul că obsesia mea despre boala respectivă era numai o manifestare, nu problema în sine. Pe parcursul ședințelor și al 'temelor de acasă', am învățat multe despre cum pot să fac față acestor dificultăți. Mi-a plăcut foarte mult că întotdeauna am primit ceva interesant de citit care împreună cu ședințele propriu-zise mă ajutau să-mi dezvolt o altă perspectivă asupra lucrurilor - și nu numai asupra lucrurilor pentru care am apelat la psiholog. Așteptam cu nerăbdare să ajung la ședințele săptămânale unde mă simțeam în siguranță (și care s-au desfășurat într-o atmosferă foarte plăcută), și mai ales la început acest lucru mă ajuta să 'supraviețuiesc' in restul săptămânii. După primele ședințe simțeam deja cum devenea tot mai ușor să fac față restului zilelor și mi-am dat seama că sunt mai puternică și pot să rezist mai multe decât credeam că pot. Și acesta era o experiență revelatoare.

Ca majoritatea celor care au trecut pragul cabinetului doamnei Malaescu, am ajuns si noi la aceasta solutie intr-un moment din viata cand ajunsesem vecini cu disperarea, negasind nicio alta solutie la problema noastra, sau, ca sa fim corecti, la ceea ce vedeam la momentul respectiv ca fiind problema noastra. Totul a pornit de la baietelul nostru cel mai mare care incepuse de curand scoala si care avea niste probleme la care habar n-aveam cum sa ne raportam. Si nu erau simple. Si nici nu tineau strict de scoala. Eu una n-as fi crezut vreodata ca voi ajunge 'la psiholog', fiindca mi se parea ca cineva care se straduieste sa traiasca in biserica si mai are si duhovnic nu are nevoie de tratamente auxiliare. Dar intre timp am crescut:) si am aflat ca suntem atat de grosolani, incat nu merge treaba doar in alb si negru, ci totul se intampla intr-o infinitate de tonuri de gri. Asadar la recomandarea parintelui duhovnic am luat legatura cu doamna psiholog. A fost ca si cum am fi avut o rana pe care incercam de ceva vreme sa o tratam turnand spirt si legand cu o carpa, si apoi am ajuns la un chirurg care a luat-o incet-incet sub lupa, si a mai scos cate o aschie, a mai dezinfectat si a mai lasat sa stea bandajat, si apoi iar a mai scos un ciob si a mai cusut si a mai pus o crema si a mai lasat, si tot asa... Nu toate sedintele au fost usoare. Cateodata am intrecut masura timpului incat si acum mi-e rusine sa ma gandesc. Si nu mi-a facut nimeni semn sa plec :). Alteori ma simteam ca dupa batalie. Probabil si baietelul nostru. Dar cel mai sigur doamna psiholog:). Noroc ca are un umor foarte reconfortant si ca e foarte atenta cu omul din fata dansei si cu sensibilitatile fiecaruia. As putea insira multime de impresii. De exemplu 'invataturile' cu care am ramas. Cum ar fi ca se poate intampla ca uneori copiii sa aiba probleme pentru ca de grija si de dragul lor parintii sa fie motivati sa sape ca sa dea de radacina problemelor lor, evident mai grave. Ca autoritatea adevarata in fata copiilor presupune o forma avansata:) de respect reciproc din partea parintilor. Ca degeaba pretind de la tatal copilului mari fapte de vitejie in ale educarii copiilor, daca nu-i promovez deloc imaginea in ochii copiilor, ai mei si ai lui insusi. (Ceva de genul cum sa-l laud si apreciez pentru ceea ce nu are, ca sa ajunga sa aiba. Sau cum poate caruta sa traga calul la inceput.:) ) Ca daca eu tin ingropate tot felul de spaime pana la urma tot va trebui sa dau piept cu ele, daca vreau sa-mi scap copilul, oglida mea nemilos de fidela, de ele.... Si muulte muulte altele. Ne-a impresionat in mod deosebit felul in care se implica, atat profesional (vrafuri de materiale, teme, texte, buline, grile, tabele parcurse probabil cu mai multa ravna de dumneaei decat de noi...), cat si uman. Se implica atat de mult, incat devii si tu serios si constient ca trebuie sa pui osul sa-ti rezolvi problema, macar de rusine:). 'Problema' noastra nu s-a rezolvat ca prin minune. Dar minunea cea mare e ca am prins curaj de a da piept cu ea. Curaj de a nu intra in panica la orice variabila noua in problema. Curaj de a pune intrebari, de a spune lucrurilor pe nume si de a merge pana la capat in a cauta o cauza. Sau un efect. Curaj de a nu ingropa problemele adevarate in caruselul de intamplari al vietii de zi cu zi. Curaj de a incerca cu incredere remedii simple care dinamiteaza probleme complicate. Samd... Mi-a placut mult doamna psiholog ca om. Imi inspira incredere si respect. Chiar asa.:) Si poate ar mai trebui sa scriu ca am ramas, cu uimire, cu concluzia ca daca Dumnezeu lucreaza prin oameni, cum se spune, atunci mai degraba lucreaza prin cineva care face chirurgie cu profesionalism si rabdare muulta decat printr-unul care da cu barosul recitand versete:), cum mai facem noi parintii 'crestini' cateodata.

Pentru cabinet, varianta 'comerciala' ar suna asa: Simona m-a ajutat sa am o relatie mai buna cu mine, sa nu mai vad lucrurile in alb si negru, sa inteleg diferenta intre cum vad 'eu', in depresia si deznadejdea mea lucrurile, si cum le vad toti ceilalti, intre ce inseamna sa ai standarde foarte inalte si sa traiesti mereu cu teama si cu sentimentul esecului, al incapacitatii de a le atinge si ce inseamna sa te bucuri de viata. M-a ajutat sa imi acord si 'bile albe', nu doar 'bile negre' si sa am mai multa incredere in mine. M-a ajutat sa imi igienizez psihicul, sa pun in 'cutiute' ale memoriei intamplari si evenimente care m-au marcat si pe care in urma intalnirilor cu ea le-am asimilat corespunzator, astfel incat sa nu ma uit cu teama, frica sau rusine in spate. Si daca tot m-am exprimat asa, cred ca vrei sa auzi si varianta neoficiala, ea ar suna asa: A fost nepretuit ajutorul tau pt ca stiam ca pot sa te sun oricand, mai ales in momentele mele de disperare maxima. Pentru ca stiam ca, pe langa faptul ca faceai lucrul asta din placere (psihologia), ceea ce pt mine conteaza (intotdeauna cred ca un om care face un lucru din placere si din pasiune, il face mult mai bine decat unul care il face din obligatie sau pt ca s-a intamplat pur si simplu sa il faca), ca esti un bun profesonist, ca esti updatata, ca urmaresti cele mai noi tehnici si metode in domeniu - ca faci lucrurile ca la carte. Si un lucru foarte important a fost ala ca esti cu Dumnezeu in suflet si pentru mine a contat foarte mult, mai ales ca in toate problemele mele, o componenta importanta o are relatia cu Dumnezeu.

In urma terapiei si implicit a discutiilor necesare pt a stabili o problema avuta, am constientizat (datorita chestionarelor si a discutiilor directe cu terapeutul), sursa problemelor mele si a frustarilor atat constiente cat mai ales a celor care erau ascunse in trecutul meu si care au generat in timp probleme emotionale. Sunt multumita ca mi-am regasit echilibrul interior si ca am reusit sa-mi recunosc slabiciunile, sa gasesc sursa problemelor mele si sa stiu sa gestionez mai bine situatiile pentru care am recurs la terapie, atunci cand ele isi fac iarasi loc in viata mea.

Ce mi-a placut la sedinte a fost faptul ca discutiile avute mi-au oferit noi perspective asupra vietii mele. Am plecat cu mai multa energie decat daca nu as fi participat. Am primit raspunsuri concrete la intrebarile si la nelamuririle care le-am avut. Mi-a placut si flexibilitatea sedintei, faptul ca nu am simtit presiunea timpului, pe durata ei.

Inainte sa incep sedintele de psihoterapie, aveam o cu totul alta parere despre beneficiile ei, adica eram mult prea sceptica in aceasta privinta. Marturisesc ca de la prima sedinta am iesit ca si cum as fi avut intalnire cu mine insami pentru prima data. In sfarsit dupa atata timp, mi-am gasit timp pentru mine, mi-am facut curaj sa privesc in interiorul meu, lucru pe care nu ai cum sa reusesti sa-l faci fara ajutorul unui psihoterapeut. Sedintele de psihoterapie m-au ajutat sa ma descopar pe mine, sa am curajul sa recunosc ca ma aflu in depresie, sa accept ajutorul de specialitate si sa-mi doresc sa depasesc depresia. Recunosc acum, cu sinceritate si deloc rusinata ca da, am fost in depresie, dar la fel de bine constientizez ca acum mi-e mult mai bine. Mult mai bine pentru ca stiu cum sa gestionez anumite trairi si am curajul sa privesc inauntrul meu.

Am apelat la serviciile psihoterapeutului Malaescu Simona in cel mai delicat moment al vietii mele de pana acum. A fost o decizie pentru care ma felicit si azi la cateva luni bune de la incheierea terapiei deoarece am primit cu profesionalism si pertinenta un real ajutor in ceea ce priveste (re)descoperirea sinelui, recalibrarea sistemului de vaolori personale, reglarea paletei de judecare atat a propriei persoane cat si a celor din jurul meu, in ceea ce priveste acceptarea si adaptarea la conditiile vietii mele actuale si da, pot sa afirm ca am primit ajutor in ceea ce se presupune a fi procesul de gasire a echilibrului interior. Fireste, lupta (munca) ramane pana la urma individuala (personala) insa imi place sa cred ca prin aportul Simonei Malaescu am fost 'injectata' cu anticorpii necesari pentru a putea continua cu demnitate si incredere in sine aceasta poveste numita viata.

Am fost la consultatie la domnisoara psiholog in cautarea unei limpeziri... Ma confruntam cu unele sentimente contradictorii si conflictuale in legatura cu mama mea si relatia mea cu ea si aveam nevoie sa imi fac ordine in ganduri. Prima sedinta m-a lasat si mai tulburata, pentru ca admisesem unele aspecte pentru prima data cu voce tare si era dureros, dar de la a doua deja totul a fost mult mai limpede si fara sa fac nimic in mod special, simteam cum imi gasesc pacea si intelegerea... Pana atunci, fara sa fiu neaparat sceptica, nu imi imaginam pentru ce mi-ar putea folosi sa 'vorbesc cu cineva', cum se tot recomanda in filme. Am descoperit totusi ca, chiar si in absenta unei probleme majore, sau mai ales in caz de neconstientizare a amplorii unei probleme, este de mare ajutor sa iti intinzi gandurile pe masa si sa ceri ajutor in a le ordona. Ajuta mult!

Cel mai important lucru invatat din aceasta terapie pentru mine este sa ma iubesc neconditionat. Mi-a dat incredere in persoana proprie si acum stiu ca sunt foarte valoroasa, orice asi face. Valoarea mea nu mai depinde in conceptia mea neaparat de trecutul si de eventualele insuccese de pana acum. Imi recunosc slabiciunile, insa le si accept pe acelea care ori nu sunt atat de importante incat sa fiu nevoita sa le schimb, ori nu au prioritate momentan. Cu ajutorul terapiei am devenit mult mai multumita de mine si mai motivata privind viata mea din viitor atat pe plan personal cat si pe plan profesional.

In viata multe lucruri am invatat dar cred ca unul dintre cele mai grele este sa lupti cu tine si impotriva ta, impotriva unei lumi care te face sa faci si alegi altceva. Si asa a fost viata mea cativa ani buni, ani in care am incercat sa demonstrez ca eu is mai puternic decat 'mine' dar de fiecare data mi s-a dovedit ca nu e asa. La sfatul parintelui duhovnic am acceptat sa merg la Simona Malaescu, cu mintea inca neclara cum poate cineva care este psiholog sa stie ce am eu in cap imi spuneam la vremea accea. Cu fiecare sedinta intelegeam in mica masura altfel unele lucruri, conturam alte pareri despre cele ce le gandeam eu. Ar fi multe de spus in modul in care am invatat din nou unele lucruri si stiu ca voi avea mereu de invatat da pot sa spun cu certitudine asta ca Dna Simona mi-a aratat rabdare, ascultare, implicare absoluta in terapie, toate imbracate in minunatul chip al unui om cred eu credincios convins.
Iti multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine si tot ce m-ati invatat, pentru lectia de viata ce mi-ati insuflat-o prin modul in care dvs traiti si sunt foarte convins ca un psiholog ca dvs poate sa ajute mintea unei persoane, acum cred!

Eu sunt o persoană care am fost si sânt responsabila in tot ceea ce am facut si fac, dar sânt etape in viata care nu le poti controla cum ar fi munca multa, cresterea si educare copiilor, timpul tace si trece, drept urmare asupra organismului se pune amprenta cum ar fi sau cum a fost si e in cazul meu. Eu, in principiu pina am avut 50 si ceva de ani, am fost o persoana sanatoasa, dar foarte solicitata, stiam doar sa-mi cronometrez timpul si in datoria de mama si angajata eram un exemplu. Nu e de râs, dar nici de plâns, doar sa stiti ca a fi mama, este una din cele mai mari responsabilitati si fiindca eu provin dintr-o familie simpla de la tara, cu principii sanatoase cu toate ca a fost greu nu m-am dat batuta. Dupa ce am trecut peste 50 de ani au aparut primele probleme de sanatate pe care nu le recunosteam ca simtome normale și le-am cam dat bataie de cap la medici, am apelat la ei fara sa-mi fac griji ca-i deranjez. Culmea era ca analizele erau bune dar eu nu ma simteam pe masura lor. Pina am reusit sa-mi cunosc stare mea de sanatate am facut toate investigatiile posibile si culmea au trecut si anii. Cea mai grava problema care a aparut la mine a fost faptul ca am facut stari de insomnii destul de grave de genul ca daca in noaptea asta n-am dormit, ca am calatorit sau am avut o problema in care am fost solicitata sa stau de veghe, a doua zi imi continuam munca si dormeam doar a doua noapte. Asa am ajuns, constienta fiind ca nu le pot rezolva singura sa apelez la specialisti competenți care sa ma ajute sa ma inteleg si din alte punct de vedere. Ca dovada ca dupa ce medicina nu mi-a dat toate raspunsurile am contactat pe d-na Simona Malaescu la clinica privata. Mi-a fost de mare ajutor în special, dovedindu-mi ca nu eu am o problema ci sistemul in sine medical, diagnostice date pe picior fara a discuta cu tine ca pacient. Prin sedintele pe care le-am avut saptamânal, cu d-na Simona care prin metodele delicate si cu rabdare si subtilitatea intrebarilor a reusit ceas de ceas, si zi de zi, sa-mi explice ca sânt un pacient care nu are probleme grave de sanatate ci din contra ca dupa toate episoadele din viata mea, in care a trebuit sa fiu puternica,inteleapta pentru altii intâi, si apoi pentru mine, m-a incurajat, ca sint un exemplu pentru altii de reusita in viata si sa nu fiu descurajata ca totul e bine. Oboseala acumulata si stresul doar si-au pus amprenta pe faptul ca acum când nu mai aveam aceleasi probleme s-au razbunat si in loc sa dorm, veghea pe care care am făcut-o, când trebuia sa fiu treaza obligatoriu, acum se transformase într-un obicei. Si de acest obicei il datorez d-nei psiholog Simona Malaescu sa-i multumesc ca m-a scapat de el. A lucrat cel mai mult la mine la sedinte de relaxare si linistire pe care le-am repetat acasa seara de seara dupa care si acum aproape ca au devenit un ritual. Asa am aflat ca nu am o boala incurabila, ca e necesar sa gândesc pozitiv si terapia de a ma pune in situatia de a vedea ca nu mai am 20 de ani si cu un regim alimentar sanatos, binenteles ca in continuare ii stresez pe medici, fiindca sânt o persona care am grija de mine si vreau sa-mi vad relizarile copiilor mei, sa le dau, asa cum am obisnuit, indiferent unde se afla in lume, un sfat, o vorba buna de incurajare, sa ajung sa-mi vad si nepotii crescând, si sa fiu alaturi de ei. Multumesc din tot sufletul d-na Simona, cât si lui Ana Maria care mi-a recomandat-o. Mult succes pe mai departe si cât mai multe persoane care au probleme sa apeleze cu incredere pentru ca nu au de pierdut ci de câstigat.